Fara indoiala, iarna este anotimpul care iti testeaza locuinta, terasa, balconul, aleea sau treptele de la intrare cu temperaturi care coboara sub zero Celsius, cu umezeala adunata in rosturi si cu ciclul de inghet-dezghet care se dovedeste agresiv cu finisajele exterioare.
Desi ai investit intr-un model recomandat pentru exterior si pana acum si-a demonstrat rezistenta, la prima iarna serioasa te poti confrunta cu o placa usor ridicata, un colt ciobit sau o fisura invizibila la inceput, care se prelungeste pe suprafata.
De cele mai multe ori, gresia de exterior nu crapa imediat, ci incepe sa sune a gol cand calci pe ea. Alteori, rosturile se macina, apa patrunde dedesubt, iar dupa cateva episoade de ger, placile se desprind sau se sparg.
Greseala din cauza careia gresia de exterior se poate sparge iarna nu tine neaparat alegerea unei placii, ci de montajul fara hidroizolatie corecta, fara adeziv potrivit pentru exterior si fara o panta reala de scurgere a apei.
Apa, ”inamicul” gresiei de exterior
O placa de buna calitate, montata gresit, poate ceda mai repede decat una ieftina, montata corect. La exterior, gresia, adezivul, sapa, hidroizolatia, rosturile, panta si marginile trebuie sa lucreze impreuna.
Dupa o ploaie rece de toamna sau dupa topirea zapezii, apa se poate infiltra prin rosturi fisurate, prin margini neetansate sau prin zone unde adezivul nu a acoperit complet spatele placii. Daca sub gresie exterior exista goluri, acele spatii devin mici rezervoare: ziua apa ramane acolo, iar noaptea, cand temperatura scade sub zero Celsius, ingheata.
Nu o singura noapte geroasa distruge terasa, ci repetarea ciclului - ingheata, se dezgheata, patrunde iar apa, ingheata din nou. Dupa cateva luni, lucrarea incepe sa arate ca si cum materialele ar fi fost de vina, desi problema a fost faptul ca apa a stat acolo.
Greseala principala: montezi gresia ca si cum ar fi in interior
La interior, gresia nu este expusa constant ploilor, zapezii, razelor UV, diferentelor mari de temperatura si inghetului. La exterior, adezivul trebuie sa fie flexibil si potrivit pentru utilizarea la exterior. Suportul trebuie pregatit corect. Panta trebuie sa evacueze apa, nu sa o tina pe loc. Rosturile trebuie facute cu materiale rezistente la apa si la variatii termice. Iar hidroizolatia nu este un moft, ci o protectie esentiala.
Daca montezi gresia direct pe o sapa care absoarbe apa, fara hidroizolatie, creezi un risc major. Sapa poate trage umezeala, iar apa acumulata sub placi va lucra in timp. Chiar daca gresia este declarata rezistenta la inghet, asta nu inseamna ca intregul sistem este protejat. Rezistenta placii la inghet se refera la comportamentul materialului in anumite conditii, nu la o lucrare in care apa balteste dedesubt, rosturile sunt compromise, iar adezivul a fost aplicat cu goluri.
O alta greseala frecventa este aplicarea adezivului doar pe suport, in strat insuficient, fara acoperire completa. In exterior, este important ca placa sa fie lipita cat mai uniform, astfel incat sa nu ramana camere de aer in care se poate strange apa. Metoda de dubla aplicare, adica adeziv atat pe suport, cat si pe spatele placii, este adesea recomandata pentru placarile exterioare, mai ales la placi mari.
Panta gresita
Apa are nevoie de o directie clara de scurgere; daca ramane pe suprafata se infiltreaza mai usor prin rosturi, mai ales daca acestea sunt vechi, fisurate sau executate superficial. Iarna, apa care balteste ziua poate ingheta noaptea. Gheata formata la suprafata nu este doar periculoasa pentru mers, ci si agresiva pentru rosturi si margini.
O panta corecta nu inseamna o inclinare vizibila si deranjanta. Inseamna o diferenta calculata, suficienta pentru ca apa sa plece de pe suprafata. De regula, la terase si balcoane se foloseste o panta orientata spre exterior sau spre rigolele de scurgere. Daca ai o zona in care apa ramane constant dupa ploaie, acolo este un semn clar ca sistemul nu functioneaza cum trebuie. Iar daca acea apa ramane aproape de perete, langa prag sau in colturi, riscul creste si mai mult.
Rosturile
Rosturile sunt vazute ca finisaje, cand ar trebui considerate zone de protectie si de miscare deoarece preiau mici variatii dimensionale, ajuta la etansare si impiedica apa sa patrunda usor sub placare.
O greseala frecventa este sa alegi rosturi foarte fine, pentru un aspect modern, fara sa tii cont ca exteriorul are nevoie de spatiu de dilatare. Placile se contracta si se dilata in functie de temperatura. Vara pot fi incinsе de soare, iar iarna pot ajunge la temperaturi negative. Daca nu exista rosturi corecte, tensiunile se transmit direct intre placi. In timp, acestea pot crapa, se pot desprinde sau pot impinge una in alta.
Mai exista si problema rosturilor care nu sunt intretinute. Dupa cativa ani, chitul se poate fisura sau eroda, mai ales in zone cu trafic, apa multa sau curatare agresiva. Daca observi rosturi macinate, nu le ignora. Nu sunt doar o problema de aspect.
Adezivul nepotrivit
Adezivul pentru gresie de exterior trebuie sa fie ales in functie de tipul placii, dimensiune, suport si conditiile de expunere. Placile portelanate, de exemplu, au absorbtie redusa si au nevoie de adezivi cu aderenta buna. Placile mari cer o atentie si mai mare, pentru ca tensiunile sunt distribuite pe suprafete mai ample, iar golurile de dedesubt devin mai riscante. Daca folosesti un adeziv pentru interior este posibil ca acesta sa nu faca fata ciclurilor de temperatura si umezelii.
Hidroizolatia
Hidroizolatia are rolul de a impiedica apa sa ajunga acolo unde poate produce daune. Multi proprietari renunta la hidroizolatie din dorinta de a reduce costurile, dar exact aici apare capcana. Daca apa patrunde prin rosturi sau pe la margini, hidroizolatia poate opri infiltrarea in suport. Fara ea, umezeala intra in sapa, in beton sau in straturile de dedesubt. In timp, apar desprinderi, fisuri, pete, infiltratii si degradari.
Hidroizolatia trebuie aplicata corect, in special la colturile, racordurile cu peretele, sifoanele, rigolele si muchii (zone sensibile unde apar frecvent infiltratiile). Daca ai balcon deasupra unei camere locuite, riscul este si mai mare, pentru ca apa nu afecteaza doar gresia, ci poate ajunge in tavan, in termoizolatie sau in finisajele interioare.
Primele semne de vulnerabilitate
Uita-te dupa rosturi crapate, placi ciobite, zone in care apa balteste, margini desprinse sau placi care se misca usor. Bate usor cu coada unei surubelnite sau cu un obiect dur pe placi. Daca unele suna diferit, mai ”gol”, acolo poate exista o problema de aderenta.
Fii atent si la zonele de langa perete. Daca vezi pete de umezeala, eflorescente albicioase, mucegai sau tencuiala afectata, este posibil ca apa sa nu fie evacuata corect. La trepte, verifica muchiile si contratreptele, pentru ca acolo infiltratiile sunt frecvente. La balcoane, uita-te la marginea exterioara si la partea inferioara a placii de beton. Urmele de apa sau exfolierea pot arata ca umezeala a trecut prin sistem.
Daca observi astfel de semne nu astepta inghetul! O placa desprinsa sau un rost compromis reparat toamna poate preveni pagube mai mari iarna. Uneori, solutia poate fi locala: refacerea rosturilor, etansarea marginilor, inlocuirea unor placi. Alteori, poate fi nevoie de refacerea intregului sistem. Diferenta dintre cele doua situatii depinde de cat de repede actionezi.
