Inainte ca lingura sa atinga supa, painea calda sa fie rupta cu degetele, aroma fripturii sa imbie intreaga familie la masa, cat de delicioasa arata mancarea depinde (intr-o oarecare masura) de atmosfera din bucatarie.
In ultimii ani, designul interior a inceput sa vorbeasca tot mai mult despre emotie, nu doar despre functionalitate. Nu mai alegem culori doar pentru ca ”se potrivesc cu mobila”, ci pentru ca vrem ca locuinta sa ne faca sa simtim ceva. Vrem o bucatarie care sa ne trezeasca dimineata fara agresivitate, sa ne primeasca seara cu un sentiment de caldura, sa faca un mic dejun simplu sa para rasfat si o cina gatita acasa sa aiba atmosfera unui restaurant discret.
Culorile calde, metalice sau inspirate din natura au o putere aparte asupra apetitului. Ele pot sugera prospetime, bogatie, dulceata, maturitate, caldura sau rafinament. Cuprul aminteste de vase vechi, de caramel, de crusta rumenita si de foc domol; verdele smarald trimite cu gandul la ierburi aromatice, frunze proaspete, gradini umede si mese sanatoase; galbenul miere ne aduce in minte paine coapta, unt topit, deserturi delicate, citrice, lumina de dupa-amiaza si confort.
Decorul bucatariei CONTEAZA in perceptia gustului
Pofta nu este o reactie declansata doar de foame; de multe ori, ni se face pofta pentru ca vedem ceva care ne promite placere, cum este cazul feliei de tort in vitrina luminata, cafeaua servita intr-o ceasca frumoasa, salata colorata pe o farfurie contrastanta sau painea scoasa din cuptor pe blatul rustic ne pot atrage chiar si atunci cand nu ne era neaparat foame.
Creierul ”citeste” culoarea, lumina si contextul inainte sa citeasca gustul. Daca decorul pare rece, tern sau neingrijit, mancarea pare mai putin apetisanta; cand fundalul este cald, armonios si expresiv, preparatele par, automat, mai atractive.
Mozaicul are un avantaj pe care vopseaua simpla sau faianta bucatarie uniforma nu il pot reproduce la fel de usor: creeaza miscare. Fiecare bucatica reflecta lumina usor diferit, iar acest efect da impresia de profunzime.
Cand alegem un astfel de fundal, nu decoram peretele, ci construim o stare, iar starea este esentiala pentru gust. O masa luata in graba, intr-un spatiu fara personalitate, se simte diferit fata de aceeasi masa servita intr-o bucatarie care are caldura, ritm si culoare. Mozaicul functioneaza ca o invitatie subtila de a incetini ritmul. Ne face sa observam farfuria, sa apreciem ingredientele, sa ne bucuram de ritual.
Cuprul: culoarea focului, a crustei rumenite si a meselor cu cei dragi alaturi
Nuantele de cupru par si luxoase, si familiare. Cuprul trimite cu gandul la tigai suspendate intr-o bucatarie veche, la ibricul in care fierbe cafeaua, la coaja crocanta a unei placinte, la zaharul caramelizat si la lumina focului reflectata pe pereti.
O faianta mozaic in nuante de cupru face mancarea sa para mai gustoasa pentru ca activeaza vizual ideea de caldura. Preparatele calde, rumenite sau cremoase sunt puse minunat in valoare langa aceasta culoare. O supa de dovleac capata profunzime, o paine artizanala pare mai crocanta, o friptura pare mai suculenta, iar o tarta cu mere pare desprinsa dintr-o bucatarie de toamna. Cuprul are puterea de a sugera aroma chiar inainte ca aroma sa fie simtita. El creeaza o punte intre privire si memorie, iar memoria gustului este una dintre cele mai puternice forme de dorinta.
Verdele smarald
Verdele smarald este o culoare intensa, eleganta si surprinzator de potrivita pentru bucatarie. Desi unii se tem ca verdele inchis poate incarca spatiul, folosit corect el aduce profunzime si senzatia de prospetime. Este culoarea frunzelor lucioase dupa ploaie, a ierburilor aromatice zdrobite intre degete, a legumelor proaspete si a gradinilor bogate.
Un mozaic verde smarald transforma o bucatarie obisnuita intr-un spatiu rafinat, aproape botanic. Langa el, alimentele deschise la culoare ies mai bine in evidenta: mozzarella, pestele alb, pastele cu sos cremos, painea, ouale, branzeturile fine. In acelasi timp, verdele smarald intensifica vizual preparatele vegetale. O salata pare mai crocanta, un bol cu avocado pare mai proaspat, iar un platou cu legume la cuptor capata un contrast elegant.
Pentru efect echilibrat, verdele smarald se potriveste cu elemente naturale: lemn, marmura deschisa, ceramica alba, accente aurii discrete sau corpuri de iluminat cu lumina calda. Daca lumina este prea rece, verdele poate parea dur; daca lumina este calda, devine catifelat si primitor.
Galbenul-miere
Galbenul miere este cald, moale, dens, ca lumina filtrata printr-un borcan cu miere. Are ceva din culoarea painii coapte, a untului topit, a biscuitilor fragezi, a ceaiului cu lamaie si a deserturilor facute in casa. Spre deosebire de galbenul strident, galbenul miere ne transmite ca spatiul este prietenos, ca masa este aproape, ca aici te poti opri cateva minute mai mult.
Un mozaic galben miere poate face minuni intr-o bucatarie care are nevoie de lumina. In spatiile orientate spre nord sau in apartamentele in care soarele ajunge mai greu, aceasta culoare incalzeste vizual incaperea. Mancarea pare mai bogata pentru ca este invaluita intr-o lumina permanenta. Un bol cu iaurt si fructe pare mai proaspat, clatitele par mai fragede, o cafea cu lapte pare mai catifelata, iar o cina simpla capata un aer domestic, linistitor. Galbenul miere nu cere atentie zgomotos, ci creeaza o atmosfera in care apetitul apare firesc.
Aceasta nuanta se potriveste foarte bine cu alb, crem, lemn deschis, teracota, gri cald sau accente de cupru. In mozaic, galbenul miere poate fi combinat cu tonuri de chihlimbar, bej, auriu stins sau portocaliu pal, pentru un efect mai bogat. Este ideal pentru cei care vor o bucatarie luminoasa, dar nu sterila; vesela, dar nu copilaroasa; calda, dar nu incarcata. In plus, galbenul are o legatura profunda cu ideea de energie.
Intr-o epoca in care multe bucatarii risca sa devina prea albe, prea reci sau prea impersonale, culoarea redevine o forma de ospitalitate. Ea nu striga, ci invita. Nu gateste in locul nostru, dar face ca ceea ce gatim sa para mai dorit. Iar mozaicul, prin textura lui vie, prin jocul luminii si prin bogatia detaliilor, poate fi acel element care schimba totul fara sa schimbe reteta. Uneori, pentru ca mancarea sa para mai gustoasa, nu trebuie sa adaugi mai mult unt, mai multe condimente sau o tehnica sofisticata. Este suficient ca fundalul sa stie sa-i spuna povestea.
