Renovarea baii incepe, aparent, cu o decizie legata mai mult de partea de design - respectiv alegerea modelului de faianta care te atrage, de culoarea generala a proiectului. Ulterior incepi sa cauti un mester bun si sa pornesti cu lucrarea.
Teoria suna simplist, doar ca realitatea te obliga sa iei in calcul faptul ca spatiul baii (in special a celor de bloc) sunt destul de limitate, peretii sunt intrerupti de usi, geamuri, nise, tevi, obiecte sanitare si zone greu accesibile, iar greselile de calcul vor fi vizibile mai repede decat te-ai astepta - o placa lipsa, un colt de refacut, o taietura gresita sau un lot diferit de culoare pot transforma o lucrare (aproape) finalizata intr-o problema frustranta.
Calculul necesarului de faianta NU incepe in magazin, ci acasa!
Primul impuls este sa mergi intr-un showroom, sa cauti texturi, culori, finisaje lucioase sau mate si sa alegi modelul care se apropie cel mai bine de viziunea pe care o ai asupra baii.
Doar ca inainte de a face o achizitie de placi ceramice ia-ti ruleta si pune-te pe masurat la fata locului, respectiv in baie! Fiecare perete are o anumita lungime si inaltime, de aceea zonele placata trebuie masurate separat, iar suprafetele care nu se acopera cu faianta baie (usa, fereastra sau anumite spatii ocupate de mobilier fix) trebuie scazute doar daca sunt suficient de mari si clare in proiect.
Cu cat masuratorile sunt mai precise, cu atat vei cumpara mai aproape de necesarul real, fara sa exagerezi inutil si fara sa risti sa ramai fara material.
Formula pentru calculul necesarului de faianta
Desi calculul de baza presupune sa masori lungimea fiecarui perete care va fi placat, sa o inmultesti cu inaltimea zonei placate, apoi sa aduni toate suprafetele rezultate, acorda mai multa atentie!
De exemplu, daca ai un perete de 2 metri lungime si vrei sa il plachezi pana la 2,5 metri inaltime, suprafata acelui perete este de 5 metri patrati. Repeti operatiunea pentru fiecare perete, iar suma iti arata necesarul teoretic. Daca ai patru pereti fiecare trebuie calculat individual, mai ales daca baia nu este perfect dreptunghiulara sau daca exista zone retrase, grinzi, nise ori pereti falsi.
Dupa ce ai suprafata totala poti scadea suprafetele mari care nu vor fi placate, cum ar fi usa sau o fereastra. Totusi, aici merita putina prudenta. Daca scazi absolut toate golurile mici s-ar putea sa ajungi la un calcul (prea) optimist, pentru ca marginile din jurul acestor zone vor necesita taieturi, iar taieturile produc pierderi.
In practica, este mai sigur sa scazi doar suprafetele evidente si mari, iar la final sa aplici rezerva de 10%. De exemplu, daca totalul peretilor este de 28 metri patrati, iar usa are aproximativ 1,6 metri patrati, poti ramane cu 26,4 metri patrati ca necesar de baza. La acesta se adauga rezerva, ceea ce inseamna ca achizitia finala ar trebui sa fie de aproximativ 29 metri patrati, rotunjita in functie de numarul de placi din cutie.
De ce nu se cumpera faianta la bucata, ci la cutii?
Fiecare cutie acopera o anumita suprafata - 1,2 metri patrati, 1,44 metri patrati sau 1,6 metri patrati, in functie de dimensiunea placii si de numarul de bucati incluse. Asta inseamna ca, daca necesarul tau final este de 28,7 metri patrati nu vei putea cumpara exact 28,7 metri patrati, ci va trebui sa rotunjesti la cutii intregi.
Este important sa verifici pe ambalaj suprafata acoperita de o cutie si sa faci calculul final impartind necesarul total la aceasta valoare. Daca ai nevoie de 29 metri patrati, iar o cutie acopera 1,44 metri patrati, vei avea nevoie de putin peste 20 de cutii, deci vei cumpara 21. In acelasi timp, trebuie sa te asiguri ca toate cutiile provin din acelasi lot de fabricatie.
Ce inseamna rezerva de 10%?
Rezerva de 10% reprezinta o marja de siguranta calculata pentru montaj. In orice lucrare cu placi ceramice apar pierderi cauzate de faptul ca unele placi se taie pentru colturi, pentru margini, pentru trecerea tevilor, pentru prize, pentru baterii sau pentru zonele din jurul obiectelor sanitare.
O parte din aceste resturi nu mai poate fi refolosita. In plus, unele placi se pot ciobi, se pot sparge sau pot avea mici defecte vizibile abia la montaj. Chiar si un mester experimentat are nevoie de material de manevra, pentru ca peretii nu sunt intotdeauna perfect drepti, iar planul initial se ajusteaza in functie de realitatea din teren.
Cei 10% sunt cu atat mai importanti atunci cand alegi placi mari, modele cu textura directionala, faianta tip marmura cu nervuri care trebuie continuate vizual sau placi decorative care trebuie aliniate intr-un anumit fel.
Cu cat modelul cere mai multa atentie la pozitionare, cu atat pierderile pot creste. La montaj diagonal sau la modele complexe, rezerva recomandata poate depasi 10%, ajungand uneori spre 15%. Pentru placarea simpla, dreapta, cu placi standard, 10% este de obicei o marja echilibrata: suficienta pentru siguranta, dar nu atat de mare incat sa incarce inutil bugetul.
Pastreaza INTOTDEAUNA cateva placi dupa renovare!
Chiar daca lucrarea s-a terminat si ai ramas cu o cutie sau cateva placi intregi, nu te grabi sa le arunci sau sa le returnezi! Baia este o incapere expusa constant la umiditate, variatii de temperatura, interventii la instalatii si mici accidente domestice.
Peste doi sau cinci ani poate fi nevoie sa schimbi o baterie, sa repari o teava, sa inlocuiesti un obiect sanitar sau sa refaci o zona afectata. Daca ai pastrat placi din acelasi lot, reparatia va fi aproape invizibila. Daca nu, s-ar putea sa cauti acelasi model si sa descoperi ca nu se mai produce, ca are alta nuanta sau ca dimensiunea difera usor.
Aceasta rezerva pastrata este cu atat mai valoroasa in cazul colectiilor moderne, care se schimba frecvent. Producatorii lanseaza modele noi, magazinele modifica stocurile, iar ceea ce astazi pare disponibil peste tot poate disparea intr-un an.
