In urma cu 25–30 de ani, parchetul era asociat (aproape) exclusiv cu lemnul masiv care, prin natura sa, este sensibil la variatiile de temperatura si umiditate: se dilata, se contracta, poate crapa sau deforma daca este expus la surse constante de caldura. In acea perioada, montarea lemnului masiv peste un sistem de incalzire in pardoseala chiar era riscanta.
Problema a aparut atunci cand realitatea a fost extrapolata si asupra parchetului stratificat, desi sunt produse complet diferite din punct de vedere structural. E drept, primele generatii de parchet stratificat aveau limitari cauzate de adezivi slab calitativi, de straturile instabile sau din cauza lipsei standardelor clare de compatibilitate termica, dar in 2025 nu mai este cazul!
Ce are diferit parchetul stratificat fata de lemnul masiv?
Ca sa poti lua decizia corecta trebuie sa stii ce ai sub picioare; parchetul stratificat nu este ”lemn ieftin” (cum inca se mai crede), ci un produs compozit, gandit si testat fix pentru stabilitatea dimensionala.
Structura sa este formata, de regula, din trei straturi. Primul strat este cel superior, decorativ, realizat din lemn natural, presat si tratat, sau dintr-un material HDF cu imprimare de inalta rezolutie.
Cel de-al doilea strat, miezul, este cel mai important in discutia noastra - este realizat din HDF (High Density Fiberboard), un material extrem de dens, stabil si uniform, creat tocmai pentru a rezista la variatiile de temperatura. Iar cel de-al treilea strat, cel de baza, are rol de stabilizare si echilibrare, prevenind deformarea placii.
E important de retinut ca structura in straturi incrucisate face ca parchetul stratificat sa reactioneze mult mai controlat la caldura decat lemnul masiv. Iar aceasta stabilitate il recomanda pentru incalzirea in pardoseala.
Ce spun studiile despre parchetul stratificat-incalzirea in pardoseala?
Temperatura agentului termic este, in mod normal, intre 30 si 45°C, iar temperatura la suprafata pardoselii este limitata prin normative la aproximativ 27–29°C pentru spatiile de locuit. Asta inseamna ca modelul ales de parchet stratificat incalzire pardoseala nu este ”ars”, nu este expus la socuri termice, ci incalzit lent si constant.
Ceea ce conteaza cu adevarat este rezistenta termica totala a pardoselii. Cu cat aceasta este mai mica, cu atat transferul de caldura este mai eficient. Conform standardului european EN 1264, rezistenta termica a finisajului nu trebuie sa depaseasca 0,15 m²K/W.
Institutul German pentru Tehnologia Constructiilor (DIBt) a publicat inca din anii 2000 ghiduri clare privind utilizarea pardoselilor flotante peste sisteme de incalzire radianta. Concluzia a fost ferma: pardoselile stratificate certificate sunt compatibile, cu respectarea limitelor de temperatura si a instructiunilor de montaj.
De asemenea, ”Asociatia Europeana a Producatorilor de Pardoseli” (FEP) precizeaza in documentele sale tehnice ca parchetul stratificat este adesea preferabil lemnului masiv in astfel de sisteme, tocmai datorita stabilitatii sale structurale.
Mai recent, un studiu realizat de ”Holzforschung” Austria (2019) a analizat comportamentul diferitelor tipuri de pardoseli din lemn pe sisteme de incalzire in pardoseala, concluzionand ca produsele stratificate moderne prezinta deformari minime si performante termice bune, atunci cand sunt utilizate conform specificatiilor producatorului.
Unde apare problema si cine este ”vinovatul”?
Una dintre marile greseli este lipsa aclimatizarii parchetului inainte de montaj; parchetul stratificat trebuie lasat in incaperea in care va fi montat minimum 48–72 de ore la temperatura normala de utilizare. Daca aduci parchetul dintr-un depozit rece si il montezi imediat peste o sapa calda, materialul va reactiona inevitabil. Dilatarea accelerata nu este un defect de fabricatie, ci o reactie fireasca la socul termic.
Un alt ”vinovat” este sapa - o sapa insuficient uscata, cu umiditate reziduala peste limitele admise, va transmite umezeala direct catre parchet. Conform normativelor europene si recomandarilor producatorilor, umiditatea sapei trebuie sa fie sub 1,8% pentru sapele pe baza de ciment si sub 0,3% pentru cele anhidritice, masurata cu metoda CM.
Reglajul sistemului de incalzire in pardoseala poate fi o alta sursa de probleme. Utilizatorii care pornesc sistemul la maxim din dorinta de a incalzi rapid locuinta fac o greseala periculoasa pentru orice tip de finisaj, nu doar in cazul parchetului stratificat. Sistemul trebuie pornit gradual, cu cresteri zilnice de temperatura de 3–5°C, tocmai pentru a permite tuturor straturilor pardoselii sa se stabilizeze.
Mai exista si problema asteptarilor nerealiste. Oricat de performant ar fi, parchetul stratificat ramane lucreaza in limite controlate; daca umiditatea din locuinta scade constant sub 35% in sezonul rece, lemnul (fie el stratificat sau masiv) va reactiona. Aerul excesiv de uscat, specific locuintelor supraincalzite si slab ventilate, favorizeaza aparitia rosturilor. In aceste conditii, solutia nu este schimbarea parchetului, ci reglarea microclimatului interior prin ventilatie controlata sau umidificare.
Mai este si lipsa de comunicare intre meseriasi. Instalatorul sistemului de incalzire, sapistul si montatorul de parchet lucreaza fara coordonare reala, fiecare isi face treaba ”corect” din punctul lui de vedere, iar sistemul nu functioneaza optim.
